INCURAJAREA ATITUDINII POZITIVE REGULILE CLASEI DE ELEVI

Copiii sunt extrem de impresionabili. Felul in care sunt tratati determina modul in care ei se vor comporta. Persoanele in grija caruia este plasat copilul au o mare influenta asupra acestuia si pot ajuta mult la modelarea viitorului scolarului.

In propria noastra casa fiecare dintre noi avem reguli, rutine si chiar ritualuri; felul in care facem diverse lucruri ne face sa ne simtim bine si reprezinta pentru noi felul optim de a proceda. Fiecare credem ca asa cum procedam noi este corect. Copiii se obisnuiesc cu acest fel de a proceda acasa si astfel aceasta procedura devine pentru ei cea fireasca.

Cand copilul vine de la gradinita, in programul scolar vor exista anumite reguli si deziderate pe care trebuie sa le respecte pentru buna functionare a grupului si aceste reguli pot fi diferite de cele pe care copilul le cunoaste de acasa. Aceste reguli si deziderate pot varia in functie de educare, de program de lucru, de aranjarea corecta a salii de clasa si de copiii din ea. Micii scolari sunt foarte receptivi si atunci cand cunosc regulile respective capata incredere, pentru ca stiu ce au voie sa faca si pentru ca stiu la ce sa se astepte din partea altora.

Noi, cadrele didactice, avem o responsabilitate deosebita si foarte importanta in modelarea comportamentului copilului. Pe masura ce vom intelege mai bine cauza pentru care copiii se comporta in felul in care o fac, cu atat mai eficient il putem calauzi.. Vom tine cont de faptul  ca felul in care se comporta copilul este puternic influentat de modul de viata de acasa ; de asemenea conduita unui copil o vom pune in relatie cu etapa de dezvoltare in care se gaseste, adica in relatie cu modalitatile de comportament specifice unei anumite varste. Deci, vom incerca sa cunoastem fiecare copil, familia sa, mediul din care provine.

In noua situatie, unii copii sunt nesiguri si tematori. Ei vor avea nevoie de mai multa atentie si protejare, pana vor fi suficient de siguri pe ei, pentru a explora noul mediu si a participa la toate activitatile pe care le poate oferi scoala.

Copiii care provin din familii unite si afectuoase sunt de obicei mult mai apti sa se bucure de noul mediu. Experienta lor pozitiva ii determina sa creada ca lumea este in general un loc agreabil si ca te poti increde in ceilalti.

Pe de alta parte, copiii care vin din medii in care sunt frecvent pedepsiti, si care se simt adesea nefericiti, pot manifesta prudenta si suspiciune in ceea ce priveste educarea si noua situatie in care ei se afla. Va fi nevoie sa fiti rabdatoare cu asemenea copii, sa le daruiti cat mai multa caldura , puteti si sa le transmiteti un sentiment de stabilitate.

Copiii descopera cum trebuie sa se comporte observand comportamentul celor din jur. Un exemplu pozitiv ii va ajuta pe copii sa diferentieze intre bine si rau. Ei trag invataminte pline de semnificatii atunci cand observa comportamentul invatatoarei fata de ceilalti.

Modelarea comportamentului da rezultate eficiente atunci cand copiilor li se dau exemple clare de comportament pozitiv. Prin combinarea actiunilor cu cuvintele, copiii vor reusi sa recunoasca unele comportamente adecvate pe care nu le-ar fi putut observa altfel. Cand de pilda, invatatoarea va sterge masa dupa o activitate de modelaj, copilul nu isi  da seama ca acesta este un comportament pozitiv numai in momentul cand aceasta ii va spune : ‘’Sterg masa pentru ca sa fie curata. Iata o carpa si pentru tine. Si tu poti sa-mi dai o mana de ajutor’’.

Asa cum copiii difera in privinta intereselor lor , in felul cum abordeaza o sarcina noua si in felul cum comunica, ei se deosebesc si ca mod de a se conforma unei rutini sau de a accepta anumite norme de comportament. Un prim mod prin care am putea obtine (respectarea) acceptarea acestor norme de comportament este sa-i implicam pe copii in stabilirea regulilor, in schimbarea lor si in elaborarea unor regului noi atunci cand este necesar.

Scopul regulilor stabilite pentru comportamentele din sala de clasa este ca, treptat, copiii sa-si castige autocontrolul.

Regulile sunt ca niste bariere invizibile care orienteaza comportamentul copiilor. Copiii testeaza aceste reguli pentru a se asigura ca sunt valabile. Unii copii experimenteaza mai mult, altii mai putin, dar in final toti trebuie sa-si dea seama ca exista limite in legatura cu ceea ce este permis. Corectitudinea cu care copii invata aceste reguli depinde foarte mult de felul in care adultii le-au conceput si pus in aplicare.

Linii directoare privind la regulile de comportament :

–        Invatatoarele trebuie sa se convinga ele insele in legatura cu ce este si ce nu este permis in sala de clasa ;

–        Echipa de educatori trebuie sa fie consecventa in ceea ce priveste definirea notiunii de ‘’comportament adecvat’’, acceptat ;

–        Daca este nevoie, echipa de educatori poate stabili reguli de comportament impreuna cu copiii ;

In timp, copiii vor trebui sa inteleaga ca regulile sunt valabile pentru toti membrii clasei.

O  invatatoare care stie sa imbine afectiunea pentru copii cu regulile clare, ferme pe care acestia trebuie sa le respecte, va dovedi un exemplu pentru copii.

Regulile stabilite , pentru a fi eficiente , trebuie sa indeplineasca anumite conditii :

–        Regulile sa fie clar exprimate si intr-un mod ferm. Atat învatatoarea cat si copiii inteleg foarte clar ce se asteapta de la ei.

Ex. In momentul in care copiii, venind din curte de la joaca, stiu ca trebuie sa-si puna hainutele in dulapioare, jucariile sau rechizitele la locul lor si apoi sa mearga la baie sa se spele pe maini- aceasta va deveni o rutina care, respectata zilnic, poate deveni o ordine interioara incununata cu succes. Daca regula privind venirea din curte nu este corect exprimata, se poate crea o dezordine generala, iar unii copiii pot ajunge sa alerge de colo-colo, creand o situatie distructiva.

–        Regulile sa fie exprimate in termeni pozitivi.

Acestea le vor spune copiilor ce pot sa faca si ce nu trebuie sa faca sau ce trebuie sa inceteze a mai face. Este mai usor pentru copii sa invete sa inlocuiasca indicatia cu actiunea daca învatatoarea le spune :’’ Spune-i ca e randul tau’’ in loc de ‘’ Nu ma impinge’’.

Copiii isi vor aminti mai repede ca trebuie sa-si puna papucii daca regula este : ‘’ Pune-ti papucii’’ in loc de : ‘’ Nu uita sa-ti pui papucii’’.

Sa incercam sa transformam enunturile negative in reguli pozitive :

            Enunt negativ                                                             Regula pozitiva

Nu infuleca mancarea.                                              Sa mancam incet.

Nu zbiera                                                                  Sa vorbim incet.

Nu te repezi.                                                            Asteapta-ti randul.

Nu picta peretele.                                                    Pictati pe coala de hartie , va rog.

Nu alergati                                                              Va rog sa intrati in clasa fara sa va

grabiti

Nu vorbi ! Citim o                                                 ‘’ Sa ascultam, sa vedem ce se

            poveste acum !                                                       intampla mai departe in poveste’’.

Daca le spunem copiilor cum trebuie sa se comporte si le aratam care sunt comportamentele pe care trebuie sa le adopte ei vor gasi drumul spre reusita.

–        Regulile sa fie motivate.

Motivele care se ascund in spatele regulilor trebuie sa fie explicate pe intelesul copiilor si sa le ofere informatii asupra cauzelor pentru care adultii aproba sau dezaproba un aumit comportament.

Ex. Daca un copil da in alt copil, opriti intai bataia si apoi explicati motivul pentru care ea este interzisa ; de asemenea, explicati care pot fi efectele incaierarilor.

Motivarea incaierarilor este cel mai important factor in insusirea unui comportament independent. Motivarea regulilor joaca un rol important in procesul de socializare.

Veti putea expune clar motivele care stau la baza regulilor utilizand urmatoarele strategii :

– Stabiliti de fiecare data motivele care stau la baza unei reguli ;

(Copiii uita deseori motivele enuntate anterior sau nu isi dau seama ca o situatie prezenta este similara cu una pe care au intalnit-o in trecut).

– Explicati motivele intr-o maniera simpla.

Ex : Intoarceti paginile cu grija pentru a nu deteriora cartea ; ‘’ Asteapta, Ioana mai foloseste inca creionul ‘’ ;

– Oferiti detalii.

Ex : ‘’Incearca sa mergi, ca sa nu cazi’’ – este o regula mult mai eficienta decat ‘’ Incerca sa mergi, in loc sa alergi, pentru ca asa e regula la noi la scoala’’.

‘’ Pune cartile in biblioteca ca sa stii unde le gasesti mai tarziu’’ – in loc de ‘’ Pune cartile in biblioteca pentru ca asa vreau eu’’.

Alte conditii pe care trebuie sa le indeplineasca regulile :

– Stabiliti reguli pentru toti copiii.

Ex : ‘’ Fara incaierari’’ – ea poate fi exprimata astfel : ‘’ Trateaza-i  pe ceilalti cu blandete. Nu ai voie sa lovesti nici un alt copil, iar eu nu voi las ape nimeni sa te loveasca pe tine’’.

– Regulile sa fie logice si pe cat posibil, formularea lor trebuie sa indice cauza si efectul :

Ex : Regula –‘’Daca iei in brate o pisicuta, poarta-te cu grija cu ea ‘’.

Cauza –‘’Daca o strangi prea tare… ‘’

Efectul –‘’Ii vei face rau, o chinui’’.

Copiii sunt doritori sa se supuna regulilor, daca inteleg motivele aflate in spatele lor. Puteti demonstra unui copil ca regulile sunt necesare, punandu-i anumite intrebari cu caracter dirijat : ‘’Ce crezi ca i s-ar putea intampla pisicii daca ai lua-o in brate si ai strange-o prea tare ‘ ? Copiii pot conchide usor ca un asemenea comportament nu este dorit, pentru ca pisica ar putea fi ranita, ori poate tipa.

* Alte reguli sau limite stabilite pot varia de la invatatoare la invatatoare si de la clasa la clasa.

Ex : -Toleranta individuala la galagie difera, dupa cum difera si calitatile acustice ale

salii de clasa ; de aceea , stabilirea unei reguli cum ca’’vorbitul’’ se permite in cladire ,

iar ‘’strigatul’’ numai afara este la latitudinea fiecarei invatatoare.

* Necesitatea de a limita alergatul prin sala de clasa depinde de spatiul fizic dispoibil, de numarul si caracteristicile copiilor, de gradul disponibil de joc in aer liber.

* Nu este de ajuns dojana adresata copilului. Trebuie sa-l calauziti catre modalitati acceptabile de actiune.

* Cand un copil nu se poarta bine, lucrul cel mai intelept este de a condamna fapta si nu copilul.

Incercati sa-l dojeniti astfel incat el sa poata invata din greseala sa.

Ex : Nadia construieste un castel din cuburi. Ana se apropie cu un cub in mana si il

arunca , facand castelul sa se darame. In acest caz ati putea spune : ‘’ Cuburile sunt

pentru construit, nu pentru aruncat. Ana, cere , te rog, scuze Nadiei si ajut-o sa

construiasca din nou castelul’’. Acest mod de a receptiona este  preferabil

celui in care-i spuneti Anei : ‘’ Esti o fata rea’’.

* Uneori necazurile sunt produse fara intentie.

Ex : Ciocnirea a doua fetite – una are in mana un vas plin cu apa – apa cade pe ele si pe podea. Pe langa rezolvarea urgenta a situatiei concrete, învatatoarea o va ajuta pe

Diana sa previna pe viitor un asemenea incident, remarcand : Diana ti-ai umplut prea

mult cana. Ce crezi ca ai putea face data viitoare, ca apa sa nu se mai verse ?

Învatatoarea formuleaza problema, apoi a calauzit viitoarele actiuni ale Dianei, cerandu-i fetitei propria parere.

Mai departe fetitele vor fi ajutate sa-si usuce hainele, iar Diana sa stearga apa de pe jos.

Aceste actiuni au un efect mult mai educativ decat a exclama : ‘’ Ce neindemanatica esti ! De ce nu te uiti pe unde mergi ?’’.

* Niciodata sa nu faceti de rusine un copil, certandu-l in fata prietenilor sai !

Daca un copil nu se poarta bine, vorbiti cu el separat, departe de ceilalti copii. Uneori,

sub un pretext oarecare, este bine sa scoateti copilul din mijlocul celorlalti , din centrul activitatii , astfel ca el sa fie asezat mai in spate (fizic) si neimplicat, sa reconsidere situatia ca observator.

Implicarea copiilor in stabilirea si modificarea regulilor  de comportament

Cand o situatie anume duce la dezordine sau supara copiii, este bine sa stabiliti limite, implicand copiii in stabilirea si imbunatatirea regulilor respective.

De exemplu Vladut si Razvan construiesc un centru pentru materiale de constructii. Ei tocmai arata învatatoarei cladirea unde vor amplasa un aprozar, cand Cerasela trece alergand prin acest centru si le darama cladirea. Si nu este pentru prima data cand se intampla asa ceva. Ce faceti ?

Luati loc alaturi de cei trei copii implicati. Intrebandu-i :

1.Care a fost problema ?

2.Ce anume a determinat aceasta problema ?

3.Ce pot face ei pentru ca asa ceva sa nu se mai intample ?

Dupa ce copii au stabilit ca ‘’alergatul’’ prin clasa a fost cauza ‘’dezastrului’’, ei sunt deja gata sa caute o solutie .învatatoarea ii poate ajuta sa ajunga la concluzia ca alergatul nu trebuie permis in centrul ‘’constructii’’.Cand ei au fost de acord cu acest lucru , învatatoarea ii va intreba pe cei trei copii cum vor impartasi aceasta decizie si celorlalti copii din clasa. Copiii pot decide sa scrie (sau o pot ruga pe învatatoare sa scrie) o tablita de atentionare de genul ‘’Mai incet cu alergatul’’ sau ‘’Intrati in aceasta zona numai pasind sau alt text hotarat de copii.

Daca problema respectiva i-a mai deranjat pe copii si cu alte ocazii, învatatoarea poate hotarî sa aplice regula pentru toti copiii. Stabilirea regulii trebuie sa se axeze pe problema in sine si nu pe copilul care a cauzat-o.

Reevaluarea regulilor clasei

In cazul in care copiii nu respecta regulile stabilite, echipa de invatatori trebuie sa aiba in vedere urmatoarele aspecte:

  1. Sunt regulile respective clar exprimate, pe intelesul copiilor?
  2. Nu cumva activitatile cerute sunt prea dificile?
  3. Li se cere copiilor sa sada jos prea mult ?
  4. Li se permite copiilor sa se miste destul prin sala de clasa ?
  5. Se intampla cumva ca adultii sa explice, sa demonstreze ceva anume, in vreme ce copiii nu fac decat sa priveasca ?
  6. Exista vreun motiv pentru care un copil nu se comporta cum trebuie ? (de ex. oboseste repede, are probleme de sanatate, probleme de familie, probleme de adaptare).

Cand copiii participa la stabilirea regulilor de comportament, le stimulam abilitatile in a rezolva situatii-problema si in a capata un autocontrol. Nu numai copiii trebuie sa inteleaga regulile stabilite, ci si familiile pentru ca ele pot aprofunda acest proces atat in sala de clasa cat si acasa.

Consecintele

Consecintele sunt rezultatele comportamentului. Ele pot fi :

–        pozitive – incurajeaza comportarea unui anumit comportament ;

–        corective – reduc ocurenta acestuia.

Toate consecintele  trebuie sa fie adecvate varstei si nevoilor copiilor care se afla in grija dascalilor.

Consecintele pozitive.

Un zambet, o imbratisare, o mangaiere, cuvintele de incurajare sau de lauda  sunt cai prin care le putem arata copiilor ca aprobam ceea ce au facut. Sa observam incercarile copiilor  de a respecta o anumita regula si sa le spunem ca le apreciem efortul chiar daca rezultatele nu sunt pe masura asteptarilor. Aceste contacte pozitive ii vor incuraja pe copii sa incerce din nou si ii vor incuraja pe copii si ii vor ajuta sa-si reaminteasca anumite comportamente pozitive.

Consecinte corective – cele mai eficiente sunt cele care sunt legate direct de o anumita regula. Exista o legatura clara, o consecinta logica, intre comportamentul copilului si supravegherea acordata de adult. Utilizarea consecintelor logice ii va ajuta pe copii sa inteleaga rezultatul direct al regulei.

Daca Danut arunca rechizitele pe podea – consecinta logica a actiunii noastre a fi sa-l

ajutam (sa-i cerem) sa le aseze la locul lor.

Daca Maria arunca cu nisip in ochii unui coleg – consecinta logica este sa o rugam sa ne ajute sa-l spalam pe colegul sau. In ambele cazuri, astfel de consecinte le vor demonstra copiilor ca anumite comportamente nu sunt permise si ca este necesar  sa intervenim pentru a corecta un astfel de comportament. Faptul ca il vor pedepsi pe copil cerandu-i sa stea pe scaun nemiscat pentru câteva minute sau alta pedeapsa, nu il vor determina sa traga aceleasi invataminte benefice.

Idei de baza legate de orientarea  comportamentului copiilor

– ‘’ Utilizati enunturi scurte si simple pentru a va face cunoscute asteptarile’’. Prea multe cuvinte ii deruteaza pe copiii mici.

– ‘’ Selectati numai cateva reguli odata : Este greu de pus in practica prea multe reguli simultan, acest lucru ii va speria pe copii.

– Fiti consecventi in aplicarea regulilor. Copiilor le este greu sa-si de seama ce se asteapta de la ei daca regulile se schimba de la o zi la alta  si de la un copil la altul. Daca regul e ‘’Spala-te pe maini dupa ce ai fost la toaleta’’, aceasta regula trebuie respectata de fiecare data cand copiii merg la toaleta. Consecventa aplicarii face regula mai usor de urmarit si de ascultat.

– Formulati regulile ca pe niste sugestii si nu ca pe niste porunci.

Ex : ‘’ Sa  punem hainutele in dulapior’’ in loc de

‘’ Acum trebuie sa va puneti hainutele in dulapior ‘’.

– Folositi formele de politete cum ar fi : ‘’te rog ‘’, ‘’multumesc’’.

Politetea creeaza o atmosfera de cooperare si modeleaza comportamentul care se asteapta de la viitorii adulti.

– Concentrati-va asupra comportamentului copiilor si nu emiteti judecati de valoare cu privire la caracterul acestora.

Spuneti copiilor ‘’Faptul ca lovesti copiii ma face sa fiu foarte trist, Loviturile dor’’, etc. Iti multumesc pentru ca ti-ai pus servetelul deoparte’’. Evitati sa le spuneti copiilor lucruri de felul : Nu imi  plac baietii batausi’’ sau ‘’ Esti o draguta pentru ca ti-ai pus servetelul de-o parte’’.

– Spuneti si faceti in acelasi timp.

Interveniti si opriti-i pe copii in cazul in care le dauneaza lor si celor din jur. Daca doi copii se bat pentru o jucarie, opriti incaierarea prinzandu-i de maini pentru a-i desparti. Odata situatia periculoasa depasita, copiii vor putea asculta linistiti ceea ce aveti de spus.

– Implementati regulile si consecintele acestora cu rabdare.

Copiii sunt niste incepatori in cadrul societatii. Nu ne putem astepta de la ei sa respecte reguli doar pentru ca le cerem. Daca micii scolari intampina dificultati in respectarea unei reguli, incercati sa :

– Repetati ceea ce ati spus, mai rar si mai clar ;

– Reformulati mesajul transmis folosind cuvinte mai simple ;

– Folositi o combinatie de gesturi si cuvinte ;

– Aratati-le copiilor ce doriti sa faca.

– Supravegheati  copiii pentru a fi siguri ca sunt in siguranta.

Nu lasati materiale periculoase la indemana copiilor. Astfel, veti evita luarea de masuri corective pe care le-ar implica folosirea acestora. Despartiti-i temporar pe copiii care se bat.

Cum sa reactionam la comportamentele neobisnuite ale copiilor.

Accesele de furie

-inrosirea violenta a obrajilor, gesturile abrupte sau tipetele.

Astfel de iesiri comportamentale sunt cauzate de lipsa de deprinderi cu ajutorul carora copilul ar putea face fata furiei sau frustrarii.

– Accesele cauzate de frustrare – in cazul lor  învatatoarea va schimba conditiile care au provocat aceste suntimente intense. Ex : Învatatoarea poate inlocui un puzzle care este prea dificil, poate inlocui roata tricicletei care s-a stricat sau ii poate aduce mai multe jucarii la constructii- daca acesta constituie cauze ale frustarii copiilor.

– Accese de furie. Strategia adultului se va schimba daca se observa ca un copil face un acces de furie atunci cand nu i se face pe plac. Cea mai buna metoda este sa ignoram astfel de comportamente, deoarece daca le dam atentie ii vom incuraja pe copii sa faca acelasi lucru si alta data. Odata ce copilul a depasit accesul de furie si vede ca nu i se da  atentia cuvenita, învatatoarea il va linisti si il va ajuta sa abordeze problema intr-o maniera mai constructiva. Dupa ce copilul va depasi accesul de furie izbucnit din cauza ca nu i s-a dat tractorasul in momentul in care l-a cerut,  învatatoarea îi va spune ‘’Vad ca ti-ai revenit. Acum hai sa vedem unde e tractorasul’’.

Negativismul copiilor mici

Uneori copiii mici fac intentionat exact opusul a ceea ce le-am cerut sa faca, incercand sa-si demonstreze autonomia iar acest lucru va duce la izbucnirea unei adevarate lupte pentru putere intre adult si copil. Pentru a evita astfel de situatii nedorite, vom apela la urmatoarele strategii :

–        Nu dati ultimaturi copiilor. In loc sa spuneti ,, Ia cariocile astea de aici ‘’spuneti ,, Unde crezi ca putem sa punem cariocile acestea ?’’. Acest gen de afirmatii le va da copiilor posibilitatea sa aiba si ei un cuvant de spus si astfel vor avea o reactie pozitiva.

–        Oferiti copiilor posibilitatea de a exprima optiuni.

Copiii mici se afla in cautarea unor metode reale de a-si exercita puterea. Luarea de decizii in privinta culorii hartiei pe care o vor utiliza, etc…le da ocazia de a fi ,,sefi ‘’. Atunci cand oferim copiilor posibilitatea de a alege intre doua probleme pozitive ii ajutam sa simta ca pot face ceva prin propriile puteri si ca pot sa-si exercite puterea intr-o maniera constructiva.

– Atunci cand copiii  spun nu, ganditi-va inainte de a reactiona.

Evitati confruntarea imediata cu copilul. Incercati sa-l orientati sau sa-i indreptati atentia catre altceva. O pauza scurta va da copiilor ocazia sa-si revina si daca incercati din nou veti intampina probabil mai putina rezistenta.

Muscaturile

Muscaturile fac parte din manifestarile comportamentale obisnuite la copiii mici. Fiind  foarte dureroase ele nu pot fi tolerate si de aceea trebuie sa luam masurile de rigoare de fiecare data cand un copil musca pe cineva.

Motivele pentru care musca copiii :

– Unii copii exploreaza prin muscaturi (incearca sa exploreze ceea ce se afla in jurul lor – in acest caz opriti-l printr-un simplu ‘’NU’’, cu o voce foarte ferma. Explicati-i ca muscaturile sunt foarte dureroase si ar fi bine sa nu mai muste. Oferiti-i un obiect substitut

( biscuite, de exemplu)

– Unii copii musca pentru ca sunt frustrati. Ei recurg la muscaturi atunci cand nu reusesc sa-si atinga scopurile in alt fel sau doresc sa isi exprime anumite nevoi. Ex : Un copil care vrea o anumita jucarie si nu stie cum sa o ceara sau un copil al carui turnulet se prabuseste mereu poate musca pe cineva pentru a-si cere drepturile sau a exprima o stare de frustrare. In astfel de cazuti interveniti imediat. Spuneti copilului cu o voce calma ca muscaturile sunt dureroase si ca nu ar trebui sa mai recurga la ele. Invatati-l pe copil cuvintele pe care trebuie sa le foloseasca pentru a-si exprima nevoile si sentimentele. Sa-i urmariti in continuare pe acesti copii si sa le acordati o atentie speciala atunci cand practica deprinderi noi. Observati situatiile in care copiii s-ar putea simti frustrati si interveniti inainte ca muscatura sa se produca.

– Unii copii musca deoarece se simt amenintati. Ei musca in incercarea lor de a se apara. Copiii se pot simti coplesiti intr-un anumit mediu si de aceea simt nrvoia sa-si stabileasca drepturile in maniere mai productive.

– Atunci cand un copil musca din astfel de motive folositi-va de consecintele logice si dati-i copilului sa muste dintr-un prosop moale sau un tifon pentru a-si stapani furia. Ajutati-i pe cei ce simt amenintati sa se exprime cu ajutorul cuvintelor pentru a-si apara drepturile : ,, Nu am terminat’’sau ,,Asteapta putin’’ sau ,, Dupa aceea ti-o dau tie’’. Daca un copil pare coplesit restrangeti numarul de copii dintr-un centru de activitate, mai scoateti din materiale, incercati sa atenuati zgomotul facut de copii sau reduceti din puterea luminii. Toti acesti factori  il pot suprasolicita pe copil impiedicandu-l sa faca fata anumitor situatii.

– Unii copii musca pentru a arata celorlalti ca sunt puternici. Acesti copii simt o puternica nevoie de independenta si control si musca incercand sa gaseasca o cale de a li se arata atentia care cred ca le se cuvine.

– Invatatoarea trebuie sa le atraga   atentia mereu acestor copii ca nu este nevoie sa-si raneasaca  colegii si in acelasi timp ea trebuie sa-i implice de-a lungul zilei in activitati care sa le dea acestora  cocazia te a-si exercita autoritatea. Exprimarea optiunilor, ajutorul dat in clasa si castigarea interesului si atentiei celorlalti prin intermediul unor actiuni pozitive, sunt cai prin care copiii pot arata ca sunt puternici.

Nu este bine sa le dam pedepse fizice copiilor sau sa-i umilim in vreun fel. Prin practicarea unor astfel de tactici copiii isi vor face impresia ca utilizarea fortei fizice este modalitatea potrivita de a face fata anumitor probleme. Copiii vor crede ca oamenii mari ii pot rani pe ceilalti pentru a-i forta sa faca sau sa nu faca ceva. Lucrati alaturi de parinti si de ceilalti membrii ai personalului pentru a reusi sa rezolvati problemele legate de comportamentele dificile ale copiilor si a le oferi copiilor strategii alternative de exprimare a nevoilor si dorintelor lor.

Cea mai importanta lectie pe care trebuie sa o invete copiii este ca merita sa fie iubiti si apreciati. Chiar daca stiu ca anumite comportamente pe care le adopta nu sunt acceptate, ei trebuie sa simta ca sunt iubiti. Astfel ei vor intelege ca si cei din jurul lor merita sa fie apreciati si iubiti.

Incurajarea atitudinii pozitive

Copiii care se poarta bine ar trebui incurajati, deoarece astfel ei vor sti cum sa-si exprime necesitatile (pentru ca acestea sa fie satisfacute) in moduri pozitive si eficiente de asemenea, ei se vor simti capabili, competenti si valorosi. Ei isi pot controla propriile porniri si isi pot amana, necesitatile pe timp scurt. De aceea sarcina invaatoarelor este sa dezvolte toate aceste capacitati la copiii care nu le au.

Abordari ale atitudinii pozitive

Cand un copil afiseaza comportamente negative in mod regulat (cruzime si automaltratare) invatatoarea trebuie sa faca simultan trei lucruri :

  1. Sa determine posibilele cauze principale ale acestor comportamente si sa inceapa procesul de schimbare a acestora (transformare) ;
  2. Sa creeze un mediu care ofera copilului afectiune, atentie si stimulare pentru a inhiba dorinta copiilor de a manifesta comportamente problematice. De asemenea sa schimbe infatisarea salii de clasa, pentru a preveni recurenta acestor comportamente (prevenire) ;
  3. Sa intervina in mod pozitiv atunci cand apar aceste comportamente pentru a le transforma si pentru a insufla autocontrol si autoeficienta (interventie).

Transformarea

Orice comportament are o cauza, desi uneori aceasta nu e usor de determinat. Copiii se poarta negativ din mai multe motive :

–        Comportamentul ,, functioneaza’’ si copilul obtine ceea ce doreste fie ca e o jucarie dorita ori atentia cuiva ;

–        Este un obicei care apare frecvent, este inconstient, acceptat sau al carui model copilul il vede acasa sau in comunitatea in care traieste ;

–        Este un mod de a exprima mania, teama sau alte emotii. Chiar si copiii mici au sentimente complexe, dar adesea ei nu si le pot exprima in mod adecvat ;

–        Exista o lipsa de autocontrol din motive fizice, cum ar fi o nutritie sau o sanatate precara, alergii, dezechilibre chimice ale creierului, autism sau inmaturitatea datorita unei dezvoltari intarziate ;

–        Copiii se simt foarte neputinciosi si insignifianti, de aceea trebuie sa-si afirme puterea frecvent si intens ;

–        Copiii nu cunosc o cale mai buna de a obtine ceea ce doresc sau le trebuie .

Invatatoarea colaboreaza cu parintii copiilor si cu alte persone pentru a studia circumstantele familiale sau de alta natura care pot fi cauza comportamentelor dificile.

Prevenirea

Cea mai eficienta strategie de ajutare a copiilor care afiseaza comportamente problematice este de a le insufla increderea in sine. Copiii trebuie sa aiba ocazia de a-si exprima optiunea, de a-si asuma conducerea si raspunderea aferenta, de a avea o influenta pozitiva asupra celorlalti, de a primi atentie in mod individual, de a fi apreciati si sustinuti, de a fi luati in serios si de a fi stimulati sa actioneze. Invatatoarea ofera astfel de ocazii cand aranjeaza un cadru primitor si un orar zilnic individualizat.

Metodele folosite, contactele, replicile aferente copiilor trebuie sa fie afectuoase si primitoare. (comunicarea cu copilul)

Foarte utile sunt jocurile dinamice de echipa ce promoveaza socializarea, jocurile de rol, teatru de papusi in care copilul e pus practic in situatia de a rezolva conflicte. Contactele pozitive si comportamentele negative se exclud reciproc.

O alta strategie de prevenire consta in a exprima asteptarile pe care le aveti din partea copiilor in termeni foarte clari, inainte ca acestia sa se implice in vreo activitate.

Interventia

Cand un copil nu se comporta cum trebuie, multi adulti reactioneaza pedepsind copilul intr-un fel sau altul. Aceasta este metoda cea mai ineficienta avand o relatie de adversari intre adult si copil, in loc sa creeze o relatie de incredere in care copilul are mare nevoie.

Strategiile de interventie optime presupun ignoranta si nu rautate din partea copilului.

Invatatoarele ofera metode pozitive si productive pentru a satisface necesitatile copilului. Ele vor pune in valoare in primul rand sentimentele copilului, iar apoi ii  vor ajuta sa practice un comportament diferit atat de frecvent cat e nevoie. Unii copii vor avea nevoie de un ajutor ultradirijat din partea invatatoarei. Acest fapt cere timp si efort, dar nu exista scurtaturi pe drumul spre schimbarea unui comportament.

Invatatoarea va reactiona folosind strategia de interventie adecvata dupa ce a analizat situatia in functie de ce s-a intamplat concret.

Daca un comportament problematic nu se imbunatateste in urma interventiilor dascalilor si a parintilor, acestia vor cere ajutor din exterior (pshiolog profesionist, consilier etc).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s